I. autor-Moise: dovezi interne particulare susțin că Moise a fost autorul majorității Deuteronomului. A existat, de asemenea, un editor care a încheiat cartea după moartea lui Moise
A. Moise a fost autorul majorității Deuteronomului:
1. Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Moise în Transiordania (1:1-5) vizavi de Iordan, în valea opusă Beth-peor, în țara Sihon (4:44-49), în țara Moabului (29:1)
2. „Moise a mers și a spus aceste cuvinte întregului Israel … Am 121 de ani … nu mai pot veni și pleca …”și nu este permis să treacă Iordanul (31:1-2)
3. 40 de ani după ceea ce ar fi trebuit să fie o călătorie de 11 zile, Moise a vorbit copiilor lui Israel în conformitate cu tot ceea ce Yahwe îi poruncise să le dea 1:2-3
4. Moise spune: „Domnul Dumnezeul nostru” 1: 6
5. De-a lungul capitolelor 1-4 Moise se referă la el însuși ca printre oameni: „noi” (1:19; 2:1,8; 3:1,4,6,7,12), „eu și cu tine” (1:9,13,15,16,20,24,29,43; 3:13,15,16,18,19,20,21,23; 4:1,2,5,8 ff; 5:5; 6:2; 8:1,19; 9:9,15-21,25-26; 10:2-3,5,10; 12:32; 13:18; 30:15,18,19; 31:2 ), „EU”(1:14,17,22,23,37,41,42; 2:1,9 17; 3:2; 4:5; 6:1; 10:11; 18:15 ), „noastre” (1:6,19,20,25; 3:3; 5:2,3; 9:10), „noi” (1:20,25; 3:1; 5:2), până în ziua de azi (8:18)
B. cineva dincolo de Moise a încheiat cartea Deuteronomului:
1. Discuția parantetică despre necesitatea ca Israel să nu ia țara pe care Domnul a dat-o altuia, așa cum națiunea va lua țara stăpânirii lor, este prezentată în trecut, indicând faptul că a fost scrisă după ce Israel a luat deja țara și astfel după moartea lui Moise: „așa cum a făcut Israel țării stăpânirii lor pe care Domnul le-a dat-o” (2:10-12)
2. „Așa cum este și astăzi” (3:14) pare să implice un editor ulterior.
3. Setările sunt scrise dintr-o perspectivă 3rd person „aceasta este … care Moise ….”(1:1-5; 4:41-43,44–5:1a; 27:1; 29:1; 31:1,30; 32:48; 33:1). Acest lucru ar fi putut fi făcut de Moise, precum și de un „editor.”
4. Capitolul final este scris în persoana a 3-A (cu excepția 34: 4 care este un discurs direct al Domnului cu Moise din Mt. Nebo). Acest lucru ar fi putut fi adăugat de Iosua cu cuvintele Domnului Comunicate de Moise lui chiar înainte de a muri sau comunicate de Domnul lui. Cu toate acestea, o frază, „de atunci nici un profet nu a înviat în Israel ca Moise” sună ca și cum ar merge dincolo de Iosua într-o perioadă în care Israelul era o națiune stabilită în țară. Dincolo de aceasta, nu putem fi siguri de calendarul acestui ultim capitol
II. data: înregistrarea internă a cronologiei din Egipt până în Moab este utilă într-o reconstrucție a datei din 1406 Î.HR. (sau următoare) pentru scrierea Deuteronomului:
A. poporul a plecat din Egipt în a cincisprezecea zi a primei luni-15 martie/aprilie 1446 (numeri 33:3; cf. Ex. 12:2, 5)
B. Oamenii au ajuns în pustia Sinai în prima zi a lunii a treia-1 mai/iunie 1446 (Ex 19:1)
C. cortul a fost ridicat în prima zi a primei luni a celui de-al doilea an-1 martie/aprilie 1445 (Ex. 40: 17)
D. Leviticul este dat în intervalul de o lună imediat după umplerea cortului prin slava lui Yahwe și înainte ca poporul să se pregătească să părăsească Sinaiul pentru țara promisă-martie / aprilie 1-30, 1445 (numeri 1:1; cf. Ex 40:17)
E. Numeri se deschide cu un recensământ făcut în prima zi a celei de-a doua luni a celui de-al doilea an-1 aprilie/mai 1445 (Num 1:1)
F. norul este ridicat pentru a începe să conducă oamenii în țara promisă din pustia Sinai în a douăzecea zi a celei de-a doua luni a celui de-al doilea an-20 aprilie/mai 1445 (Num 10:11)
G. oamenii păcătuiesc la Cades=Barnea (Num 13-14) și sunt condamnați la să rătăcească 40 de ani în pustie (numeri 14:33). Numerele acoperă 38 de ani și nouă luni (cf. Num 1:1 cu Deut 1: 3)
H. Aaron moare pe muntele Hor în prima zi a celei de-a cincea luni a celui de-al patruzecilea an-1 iulie/August 1406 (numeri 33:38)
I. Deuteronomul se deschide în Transiordania în prima zi sau în a unsprezecea lună a celui de-al patruzecilea an după ceea ce ar fi trebuit să fie o călătorie de unsprezece zile-1 ianuarie/februarie 1406 (Deuteronomul 1:1-3
J. prin urmare, o dată mai precisă ianuarie sau februarie 1, 1406 î. HR.
III. audiența: The Audience was all of Israel
|
All Israel |
||
|
Across the Hordan in the wilderness in the Arabah |
||
|
opposite Suph between Paran and Tophel and |
A. 40 de ani după ce ar fi trebuit să fie și 11 zile de călătorie, Moise le-a vorbit copiilor lui Israel 1:2-3
B. capitolele 1-3 descriu Israelul istoric de la Exod până la timpul lor în Transiordania.
C. Capitolul 4 este o acuzație pentru Israel (4: 1) la Beth-peor (3:29)
D. națiunea este acuzată în afara țării (7:1)
E. Capitolul 5 este o chemare către Israel sub forma Beth-peor (4:44-49; 5:1a)
F. națiunea este pe cale să treacă Iordanul pentru a stăpâni țara (11:31)
G. Națiunea este pe cale să alunge națiunile din țară (12:2)
H. națiunea nu a venit încă la locul de odihnă și moștenirea pe care Domnul le dă (12:9)
I. națiunii i se spune ce să facă „când intri în țară” (17:14; 18:9)
J. Dumnezeu nu a tăiat încă națiunile sau nu a pus Israelul să deposedeze națiunile și să se stabilească în casele lor (19:1)
K. lui Israel i se spune „când intri în țară”, ceea ce înseamnă că ei sunt încă în afara ei (26:1)
L. lui Israel i se vorbește despre „ziua când vei trece Iordanul în țară” (27:2,4,12
M. Fiii lui Israel au plâns pentru Moise în câmpiile Moabului treizeci de zile (34: 8)
IV. instrucțiuni/DESIGN:
A. rab în piel are sensul de a „face clar, distinct, explaning sau expounding (cf. Hab. 22; Deut. 27: 8 cf. BDB, p. 91) aceasta este ceea ce făcea Moise cu legea pe care o aveau.
B. Scopul îndemnului lui Moise este ca națiunea să trăiască, să posede țara și să asculte de Dumnezeu (4:1-2; 6:3, 17-19, 24-25; 8:1; 10:12–11:32)
C. Moise avertizează națiunea ca să nu fie judecată, ci binecuvântată de Domnul în țară (6:15-19, 24-25; 7:4, 9-16; 15:4-6, 10)
V. componenta internă: gen (narațiune, legământ etc.)
A. descrierile Parantetice sunt date pentru a explica acțiunile Israelului(2:10-12, 20-23; 3:9-11; 21:23)
B. setarea istorică 1:1-5; 3:29; 4:44–5:1a
C. O relatare a istoriei cu privire la rătăcirile lui Israel 1: 6–3: 28
D. povestirea sau relatarea evenimentului este folosită (1:19-46; 2: 1,8,13 b,24-25, 26-30, 32–3:1,3-8,12-22,23,26,29; 4:41-43; 5:22-23, 28a)
E. dialogul (sau discursul direct) este folosit (1:6-8, 9-14, 16-18, 20-22, 27-31, 35-43; 2:2-7,9,13 a,18-19,31; 3:2, 24-25, 26-28; 4:1-40; 5:1-5, 6-21, 24-27, 28b-31; 32-33)
F. O listă de comenzi-Literatură juridică
(NB-multe dintre aceste secțiuni încep cu o introducere referitoare la „statute” sau „porunci”)
1. 10 porunci 5: 6-21
2. A-l iubi pe Dumnezeu 6:1-25
3. Pentru a distruge națiunile 7:1-26
4. Să-și amintească relația lor istorică cu Domnul (8-11)
(acest lucru este dezvoltat prin repovestirea povestea istoriei cu discursuri directe de la Moise și Dumnezeu pentru a spori efectul acesteia. Există, de asemenea, un istoric)
5. Să nu copieze practica celor din țara ale căror lăcașuri de cult Israel trebuie să le distrugă, ci să se închine într-un loc central pe care Domnul îl va descoperi (12)
6. Pentru a distruge pe oricine ar încerca să conducă națiunea departe de YHWH la orice zei falși (13)
7. Pentru a se separa de cei din țară în modul în care plâng pentru morți și mănâncă mâncarea lor (14:1-21)
8. Să dea zeciuială din roadele lor în fiecare an înaintea Domnului, cu excepția fiecărui al 3-lea an în care se duce la Leviți în cetatea lor (14:22-29)
9. Să plătească toate datoriile la sfârșitul celui de-al șaptelea an pentru cei din Israel pentru ca Domnul să-i binecuvânteze (15:1-18)
10. Primii născuți trebuie să fie consacrați și apoi oferiți într-o masă sarifică înaintea Domnului, cu excepția celor cu defecte (15:19-23)
11. De trei ori pe an, toți oamenii lui Israel trebuie să se înfățișeze înaintea Domnului cu o ofrandă: Sărbătorile: pâine nedospită, săptămâni și cabine (16:1-17)
12. Israel trebuie să numească judecători care să conducă drept și să execute judecățile lui Dumnezeu pentru a curăța răul din țară (16:18–17:13)
13. Regele lui Israel trebuie să fie numit de Dumnezeu dintre oameni și să nu înmulțească caii, soțiile sau argintul și aurul, ci să asculte de Domnul pentru continuitatea domniei sale în generațiile viitoare (17:14-20)
14. Preoții Leviți din întreaga seminție a lui Levi nu vor avea parte din moștenirea țării cu Israel, ci vor fi prevăzuți în mod special, în plus față de oricare dintre bunurile lor, prin jertfele aduse Domnului, deoarece el este moștenirea lor (18:1-8)
15. Când Israelul intră în țară, Domnul nu le permite să imite practicile spirituale detestabile ale Națiunilor: jertfe de copii, divinație, whtchcraft, interpretarea omens sau vrăjitorie, turnare vrăji, sau acționând ca un mediu sau spiritist prin chemarea morților, astfel încât să nu fie alungați din țară ca națiunile dinaintea lor sunt conduse (18:9-14)
16. Domnul va ridica un profet ca Moise să vorbească ca mijlocitor între popor și Domnul, așa cum poporul a cerut lui Moise, aducând judecata de la Domnul asupra tuturor celor care nu-l ascultă (18:15-19)
|
aceasta este dezvoltată de: |
|
|
afirmare (18:15) |
|
|
povestirea istoriei (16-19) |
|
|
discurs direct (16-19) |
17. Orice „profet” care vorbește pentru un alt dumnezeu sau care spune că vorbește pentru Domnul, dar este dovedit a fi fals, deoarece cuvintele sale nu se împlinesc, trebuie să fie ucis de oameni (18:20-22)
18. Israelul trebuie să pregătească cel puțin trei și până la șase orașe de refugiu (sub binecuvântarea lui Dumnezeu), astfel încât națiunea să-l poată proteja pe ucigașul neintenționat de un răzbunător furios, dar nu să-l protejeze pe ucigașul premeditat care trebuie adus înaintea răzbunătorului său, astfel încât Domnul să continue să binecuvânteze țara (19:1-13)
19. Israelul nu trebuie să mute semnul de graniță al aproapelui său de aici, strămoșii l-au plasat pentru a marca moștenirea Domnului (19:14)
20. O chestiune împotriva unui om nu este niciodată confirmată pe mărturia unei persoane, ci pe dovezile a doi sau trei martori cu martori falși care primesc pedeapsa pe care au intenționat-o pentru fratele lor, astfel încât să curețe răul din țară și să fie un descurajator pentru alții (19:15-21)
21. Când Israel vine să lupte împotriva dușmanilor puternici, ei trebuie să-și dea seama că Domnul este cel care luptă pentru ei, să-i trimită acasă pe cei care au începuturi neterminate în țară și fie să facă un atac măsurat asupra orașelor îndepărtate, fie o distrugere nemăsurată asupra acelor popoare apropiate lor (20:1-20)
(această unitate conține: comenzi (1-20) care sunt adesea exprimate prin discurs direct (20:3-4,5-9)
22. În cazul unei omucideri nedetectate în țară deschisă, bătrânii din orașul cel mai apropiat au trebuit să facă ispășire rupând gâtul unei juninci și apoi mărturisindu-și nevinovăția în fața preoților deasupra junincii moarte, după care Dumnezeu va îndepărta vina de sânge asupra oamenilor (21:1-9)
23. Poruncă cu discurs direct de către bătrâni (21:7-8)
24. Legile privind familia sunt expuse: căsătoria cu o femeie captivă, binecuvântarea primului născut dintr-o soție neiubită și uciderea cu pietre a unui fiu răzvrătit (21:10-21)
25. Legile privind viața comunității în țară sunt date: buryial al unui criminal, responsabilitate față de vecini, îmbrăcăminte, viață animală, coduri de construcție, puritate mai degrabă decât amestec în toată viața, bărbați care violează femei și copii cu mame vitrege (21:22–22:30)
26. Sunt date legi privind viața congregațională:pe cine să permită în adunare, ce să facă cu funcitonii trupești, cum să se ocupe de sclavii fugari, să nu caute furtilitate de la zeii păgâni (23: 1-18)
27. Legile privind cei slabi sunt date: perceperea dobânzii, jurămintele, mâncarea când este foame, divorțul, căsătoria luând promisiuni, răpitorii, lepra, plata salariilor, responsabilitatea pentru păcat, văduvele, orfanii și extratereștrii, pedeapsa celor răi, căsătoria leverită, justiția talionică, măsurarea greutăților, tratarea amaleciților nemiloși (23:19–25:19)
28. Când Israel intră în țară, ei trebuie să ofere primele roade Domnului în locul în care el alege să locuiască, declarând credincioșia Domnului față de el și în al treilea an el trebuie să o dea Levitului, străinului,orfanului și străinului din orașul său,cerând binecuvântarea Domnului în ascultare (26:1-15)
perscripție legală (26:1-3a,4-5a,10b-11,12-13a)
poveste/direct discurs (26:3B, 5B-10A, 13B-15)
29. Într-o sarcină sumară, Domnul poruncește lui Israel să facă toate statutele și rânduielile date cu toată inima și sufletul lor, deoarece sunt în relație de legământ cu el, astfel încât, în ascultarea lor, el să-i înalțe ca un popor separat de el (26:16-19)
30. Moise, bătrânii și Leviții, îndeamnă pe Israel să păzească toate poruncile Domnului și să le proclame națiunii scriind blestemele pe Mt. Ebal în cazul în care un alter și sacrificiu sunt, de asemenea, să fie plasate și prin scrierea binecuvântările pe Mt. Gerizim proclamându-i din fiecare munte în timp ce traversează Iordanul către popor (27:1-26)
narațiune (27:1a; 9a, 11)
comenzi/discurs direct (27:1b-8, 9b-10, 12-26
31. Domnul promite fie să binecuvânteze, fie să blesteme pe Israel în țară, în funcție de faptul dacă ea îl urmează sau nu în ascultare deligentă (28:1-68)
32. Moise reînnoiește legământul cu Israel la Moab, revizuind relația lor istorică cu Domnul, prezentându-l în fața celor prezenți și a unei generații viitoare, povestind despre un timp viitor în care națiunea își va aminti acest legământ și va fi restabilită la binecuvântarea sa, amintindu-le că aceste cuvinte sunt accesibile pentru ca ei să poată asculta de Domnul și amintindu-le că neascultarea va aduce judecata de la Domnul, astfel încât ei să aleagă ascultarea și viața (29-30)
narațiune (29:1-2A)
povestea istoriei (29:2B-8)
îndemn legal (29:9–30)
îndemn profetic (29:16-28; 30:1-10
G. într-o relatare a acuzațiilor finale, Moise a încurajat națiunea și Iosua să nu se teamă, ci să intre pentru a lua țara, el a dat legea completă pentru a fi citită națiunii în fiecare an de iertare înaintea Domnului, i s-a spus de Domnul să scrie un cântec ca martor împotriva națiunii când Iosua a fost însărcinat de Domnul și a pus Legea de chivotul legământului ca martor împotriva națiunii (31:1-27)
H. Adunând tot Israelul împreună pentru a procliam pentru ultima dată nevoia de ascultare în numele lor pentru a fi binecuvântare, Moise proclamă în cântecul său caracterul magnivicant al Domnului împotriva căruia Israel se va răzvrăti și, astfel, va suferi judecata sub mâna națiunilor și apoi va fi eliberat după ce și-au dat seama că numai Domnul este Dumnezeu (31:28–32:47)
discurs Direct (31:28-29; 32:46-47)
narațiune (31:30, 44-45)
Poezie (32:1-43)
I. înainte ca Moise să meargă la Mt. Nebo pentru a vedea țara în care nu poate intra din cauza păcatului său și apoi pentru a fi adunat la poporul său în moarte, el binecuvântează profetic națiunea trib cu trib (32:48–33:29)
narațiune (32:48a; 33:1)
discurs direct (32:49-52)
J. pe măsură ce au venit ultimele zile ale lui Moise, i s-a arătat țara de la Mt. Nebo de Domnul, a murit și a fost îngropat în câmpiile Moabului conform cuvântului Domnului, jelit de Israel, înlocuit în conducere de Iosua, dar nu înlocuit în Israel ca profet suprem înaintea Domnului (34: 1-12)
narațiune / poveste (34:1-3,5-12)
discurs direct (34:4)
VI. scopurile Deuteronomului:
A. permisiunea răului
1. YHWH permite națiunii să bâzâie la Cades-barnea (1: 26-33)
2. YHWH permite înfrângerea poporului său răzvrătit în țară (1: 44)
B. judecata răului
1. Națiunea primește judecata lui Dumnezeu pentru că nu a luat țara așa cum i s-a poruncit: oamenii și Moise nu vor vedea țara (1:34-40)
2. Națiunea este înfrântă de Amoriți când merg să ia țara împotriva poruncii lui Yahwe (1:41-44)
3. YHWH nu aude durerea națiunii în păcatul lor (1:45)
4. YHWH poruncește ca națiunea să meargă în rătăcire timp de 40 de ani 2:1
5. Domnul avertizează națiunea de judecată pentru răzvrătire împotriva legământului lor (4: 1-40)
6. Yahwe Elohim își va judeca poporul dacă nu respectă legea Sa (5: 8-10, 11,
C. eliberarea celor aleși
1. Promisiunea este dată de Yahwe că, deși Moise și oamenii exodului nu vor vedea țara, Caleb, Iosua și fiii națiunii vor vedea și vor moșteni țara (1:34-40)
2. YHWH poruncește națiunii să se întoarcă spre țară după 40 de ani (2: 3 cf. vs. 7)
3. Moise relatează statutele și hotărârile pentru ca națiunea să poată trăi și să posede țara (sunete contingente) (4:1)
4. Domnul promite să-și elibereze poporul de judecată dacă (când) se vor întoarce din nou la el și îl vor asculta (4:29-31)
D. binecuvântarea celor răscumpărați
1. YHWH intenționează să binecuvânteze poporul Său cu posesia țării (1:6-8a)
2. Yahwe Elohim intenționează să binecuvânteze poporul Său dacă vor asculta de lege (5:29, 32-33 „nota sub administrare „legământul Mosic””)